Alcoolismul

Alcoolismul este un rau cumplit care "devoreaza" si femei si batrani pana si copii.
La inceput, cei ce au capatat patima bauturii se pot inca opri, pot sa-si spuna " Nu !". Lucrul acesta devine insa tot mai greu de facut pe masura ce trece timpul. In final se dezvolta o boala care distruge atat trupul cat si sufletul omului.

Betia este o nenorocire. In bautura sunt inecate "insuccesele, dragostea neimpartasita, tensiunile din familie sau infidelitatea partenerului conjugal". Cauza a betiei pot deveni nemultumirea de sine, tradarea prietenilor. Nu putini sunt cei care incerca sa se elibereze in acest fel de presiunea stressului, a ritmului agitat de viata.

Spirtoasele dobandesc insusirile unui narcotic, care inlatura iritarea mania, supararile. Tocmai aceste circumstante ii si provoaca pe multi sa bea - dar mai devreme sau mai tarziu apar probleme care cresc pana la dimensiunile unor adevarate nenorociri.

Alegand un asemenea mod pentru a se "ascunde" de probleme, omul incepe sa traiasca nu in lumea reala, ci intr-o lume iluzorie. Problemele lui nu sunt rezolvate ci multiplicate. Votca nu este o victorie ci totdeauna o infrangere. Betia este o fundatura, cale spre pieirea sufleteasca si trupesca.

Alt fapt important care favorizeaza alcoolismul este deprimarea, si in special depresia nevrotica, a carei formare este legata in mod direct de problemele interioare duhovnicesti.
Depresia este sindromul cel mai raspandit printre maladiile psihice.

Ca atare, uneori este mai important ca cel ispitit de alcoolism sa vada mai intai in sufletul sau inclinatia spre deprimare si s-o invinga cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sa reamintim cateva din urmarile distructive ale abuzului de alcool asupra sanatatii, intrucat, din practica, s-a observat ca o parte insemnata a populatiei nu are o idee clara despre ele.

Formarea dependentei de alcool are loc in trei etape sau stadii consecutive.

Stadiul neurasthenic.
Creste atractia spre alcool, care dobandeste character obsesiv. Este pierdut controlul asupra cantitatii de alcool ingurcitat. In aceasta etapa dominante sunt simptomele slabiciunii nervoase (neurastenie), printre care: irascibilitatea, tulburarile de atentie, deteriorarea memoriei, scaderea capacitatii de munca, insomnia, cosmarurile, durerile de cap s.a.
In viata de zi cu zi, alcoolicii "incepatori" devin greu de suportat, dand nastere la numeroase conflicte. Lumea inconjuratoare li se pare "cenusie", terna, si numai votca sau vinul le fac cat de cat suportabila activitatea de zi cu zi. Sanatatea li se inrautateste: circulatia sangelui ii supara, sunt alterate functiile ficatului, pancreasului, ale intestinului. Dar principalul este ca sufera, creierul fiind distrus in mod ireversibil.

Stadiul encefalopatic(de suferinta a creerului).
Acesta este stadiul final al alcoolismului si se caracterizeaza prin continuarea degradarii personalitatii si prin pierderea completa a sanatatii. Pentru a se imbata, omului aflat in acest stadiu nu-i este necesara decat o doza mica de alcool. Sensul vietii devine bautura. Sufera grav organele interne.

Stadiul narcotic.
Atractia patologica spre alcool devine de neinvins. Apare sindromul de abstinenta, care se manifesta prin tremurul mainilor, ameteala, astenie, lipsa poftei de mancare, transpiratii, cresterea tensiunii arteriale, palpitatii, uscaciunea mucoasei bucale.
Betia devine un obicei zilnic. Personalitatea se degradeaza treptat. Gandirea devine saracacioasa, lipsita de varietate. Cercul intereselor se reduce la minimum.
In acest stadiu apar deseori psihoze alocoolice acute.
Ciroza hepatica, gastrita, miocardita, psihoza alcoolica si nebunia, atrofia glandelor sexuale- iata ce il asteapta pe alcoholic. Pe fondul alcoolismului, orice boala are o evolutie mult mai grava, deznodamantul ei nefiind intotdeauna favorabil.
Din exterior se observa cum alcoolicii se schimba foarte mult, dobandind aspectul "alcoolic" tipic.
Durata fiecareia dintre stadii variiaza de la un individ la altul. La unii stadiul final al alcoolismului poate surveni dupa patru - cinci ani, la altii dupa sapte - opt.
Multi dintre cei ce fac abuz de bauturi spirtoase au cazut in "capcana", presupunand ca ei vor fi scutiti de aceasta nenorocire. Si au continuat sa bea … si au devenit betivi.

Cea mai raspandita dintre psihozele alcoolice este delirul alcoholic. De regula, aceasta se dezvolta la una - trei zile de la incetarea consumului indelungat sau intensiv, in cantitati abusive de alcool. Delirul incepe prin manifestari somatice(trupesti). Dupa aceea apar frica, anxietatea, pierderea somnului.. In continuare, se adauga diverse probleme de perceptie senzoriala : iluzii vizuale, auditive, halucinatii, excitatie motorie, dezorientare. Lipseste simpul critic fata de propriul comportament.

In ceea ce priveste tratamentul acestei boli (alcoolismul), este general acceptata utilizarea substantelor detoxicante de tot felul - aceasta in ce priveste trupul.

Alcoolismul si narcomania sunt boli - dar boli in cea mai mare parte duhovnicesti. La radacina betiei, a folosirii drogurilor se afla pustietatea duhovnicesca, nemultumirea fata de viata, pierderea sensului existentei.

Sfanta Biserica Ortodoxa considera betia pacat greu. Ca atare, se intelege de ce bolnavul nu poate fi ajutat cu eficacitate numai prin mijloacele medicale.
Sfaturile si medicamentele nu sunt atotputernice. Pentru invingerea bolii este neaparata nevoie de pocainta sincera inaintea lui Dumnezeu prin Taina Spovedaniei, de rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre Sfintii Lui.

Betia poate fi urmarea influentei duhurilor cazute asupra omului. Prin venirea Sa, Mantuitorul nostru nu a nimicit definitiv stapanirea diavolului, ci numai a slabit inraurirea lui asupra oamenilor si ne-a dat mijloacele de a invinge cursele diavolesti.
Aceste mijloace mantuitoare sunt credinta, chemarea numelui Mantuitorului Hristos, rugaciunea, postul, si binenteles, Sfintele Taine ale Spovedaniei si Impartasaniei.

De altfel in starea de delir alcoolic, bolnavii vad inchipuiri infricosatoare ("haluciantii vizuale intense", spune psihiatria oficiala). Ceea ce vad ei sunt demonii.

Daca in inima celui care sufera de alcoolism este loc pentru credinta crestineasca, trebuie sa i se aduca aminte ca este tinut in lanturile pacatului. Trebuie familiarizat cu principiile credintei Ortodoxe, trebuie sa i se dea de exemplu vindecari pe care Domnul le-a daruit pacatosilor pocaiti.
Medicul ortodox si preotul trebuie sa vorbeasca despre toate aceste lucruri, chemandu-l cu smerenie pe Domnul sa-i vindece pe cei in suferinta.

Daca rudele bolnavului sunt oameni credinciosi, ei trebuie sa se roage cu ravna pentru el, acasa si la biserica, sa se ingrijesca de sfintirea locuintei. Cel ratacit trebuie sfatuit mereu sa poarte cruce la gat, sa faca rugaciuni, sa bea aghiasma cu credinta si cu evlavie.

Doar prin credinta si rabdare, doar prin pocainta si prin milostivirea lui Dumnezeu se poate vindeca alcoolicul cu adevarat. Alta cale nu-i.

Exista multe cazuri de vindecari minunate.
Iata un exemplu din viata Sfantului Alexie Meciov:
" Intr-o zi, dupa liturghie intra in biserica un om beat zdrentaros, tremurand tot si de-abia putand sa vorbeasca, i s-a adresat Parintelui: " Sunt pierdut de tot, bautura m-a terminat. A pierit sufletul meu… scapa-ma, ajuta-ma..!". Parintele luandu-l de mana dreapta l-a dus spre altarul principal, a deschis usile imparatesti si punandu-l alaturi de sine, a inceput molifta, rostind cu glas maret: Bine este cuvantat Dumnezeul Nostru..Lasand-se in genunchi, a inceput sa inalte rugaciuni cu osardie, cu lacrimi, Domnului Dumnezeu. Dupa sfarsitul moliftei, Parintele l-a adumbrit de trei ori cu semnul crucii pe nefericit, si dandu-i o prescura, l-a sarutat de trei ori.
Nu dupa multa vreme, a venit la pangar un barbat imbracat cuviincios, cerand sa-l vada pe Parintele Alexie. Afland ca Parintele este in biserica a zis ca vrea sa dea o slujba de multumire. Iesind in fata usilor imparatesti Parintele a strigat: "Vasile, tu esti?" Cel ce fusese betiv s-a aruncat la picioarele Printelui lacrimand