Ludomania

Termenul de ludomanie desemneaza impatimirea patologica de jocuri (de noroc etc.). Ca si in cazul narcoticelor sau alcoolului, dependenta de jocuri se dezvolta treptat.

Se disting trei perioade in dezvoltarea acestei dependente.

In prima etapa omul joaca ocazional, cand apare prilejul. Jocul se transforma in dominanta a comportamentului persoanei respective.

In a doua etapa se adauga pierderea autocontrolului.

In cea de-a treia etapa, cand perioadele in care omul joaca fara sa se mai poata controla alterneza cu perioade de panica, depresie sau agresiune, si in care omul poate pierde tot, poate savarsi o crima si se poate char sinucide.

Ludomania face parte dintre fenomenele grave ale dependentelor. Cateodata este char numita "narcomanie in forma sociala". Tot mai des fac apel la psihiatri si narcologi pacienti cu diagnosticul "ludoman". Printre acestia se afla si copii si pensionari, si oameni avuti, si unii care "o duc de pe o zi pe alta".

In psihiatrie exista conceptual de comportament dependent. El cuprinde diverse tipuri comportamentale: dependenta narcotica, alcoolismul, tabacismul, impatimirea de mancare abundenta, impatimirea de jocurile de noroc, de jocurile pe computer si de internet.

Bolilor de dependenta le sunt proprii sindromul de dependenta psihica (atractia obsesiva) si sindromul de dependenta fizica (atractia compulsiva, pierderea autocontrolului, sindromul de abstinenta). In cazurile cele mai avansate este nevoie de spitalizare.

Se incearca sa fie ajutati ludomanii prin tablete, sugestie, discutii, insa rezultatele nu sunt prea incurajatoare. De ce?

Fiindca aceasta boala este in primul rand o patima pacatoasa. A insista pe mijloacele medicale nu este un lucru potrivit in cazul acesta. Psihopatologia este doar o urmare a vatamarii sufletului prin pacat.

Pentru omul afectat de aceasta boala, principalul este sa intelega sursele pacatoase ale suferintei sale. Sa recunoasca cinstit ca este rob al impatimirii de patima pacatoasa a jocurilor. Sa ia hotararea ferma de a nu mai juca niciodata! Si Domnul ii va ajuta. Fara o asemenea transformare launtrica, orice ajutor medical si psihologic este inutil. Cu tablete, cu injectii sau facand morala nu poti birui patima pacatoasa.

Aceasta boala duhovnicesca, al carei nume este "patima" a fost descrisa cu multe veacuri in urma de catre Sfintii Ortodoxiei. Tot ei ofera reteta vindecatoare: biruim patima nu cu forte proprii, ci prin harul lui Dumnezeu.
Conditiile sunt: recunoasterea propriei pacatosenii, intelegerea faptului ca am cazut in cursele diavolului, pocainta sincera insotita de indreptare in fapte. Iar ajutorul consta in harul lui Dumnezeu, pe care omul il primeste prin Taina Spovedaniei, Impartasaniei si prin rugaciune.

"Jucand", spune Sfantul Teofan Zavoratul, "sa nu va pierdeti mantuirea