Starile obsesive

Starea obsesiva este definita ca aparitie in constiinta a unor idei, reprezentari sau orice fel de fenomene care nu sunt legate in momentul respectiv de continutul constiintei si sunt neplacute din punct de vedere emotional pentru bolnavi. "Domnind" in constiinta, starile obsesive dau nastere unei tensiuni emotionale, favorizand dezadaptarea omului la mediul inconjurator.

Obsesive, adica existente in pofida vointei si dorintei omului, pot fi atat anumite idei, amintiri, reprezentari, indoieli, cat si anumite actiuni.

Fricile obsesive se numesc fobii, ideile obsesive - obsesii, iar actiunile obsesive - compulsii.

Sindromul fobic (phobos = frica) este un fenomen foarte raspandit. Sunt distinse numeroase stari fobice: nosofobia(frica de boala), agarofobia(frica de spatii deschise), claustrofobia(frica de spatii inchise), mizofobia(frica de murdarire) etc..

Acestea sunt exemple de frici patologice, adica nelegate de o amenintare reala. Sunt frici care vin din lasitate. Acestea pot fi insuflate si prin educatie. Exista si frici ereditare, care migreaza de la parinti la copii: de exemplu, frica de inaltime, de caine, etc…

Foarte des starile obsesive reprezinta urmarea unei actiuni demonice. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: "Duhurile rele poarta razboi impotriva omului cu o asemenea viclenie incat gandurile si inchipuirile aduse in suflet de catre ele par a se naste chiar in acesta, nu de la duhul rau, strain de el, care lucreaza si totodata se straduie sa se ascunda".

Presfintitul Varnava Beliaev scrie:"Greseala oamenilor de acum sta in aceea ca ei cred ca sufera numai "de la ganduri", cand de fapt sufera si de la draci.. Astfel, cand se straduie sa birue gandul cu gand, ei vad ca gandurile potrivnice nu sunt simple ganduri, ci ganduri obsesive, adica ganduri cu care nu poti cadea la pace, si inaintea carora omul este neputincios, care nu sunt legate de nici o logica si care sunt pentru el straine si uracioase…Dar daca omul nu recunoaste Biserica, harul, Sfintele Taine si comorile faptelor bune, mai are cu ce sa se apere? Binenteles ca nu. Si atunci de vreme ce inima este desarta de virtutea smereniei si odata cu ea de toate celelalte, vin dracii si fac ce vor cu mintea si cu trupul omului".

Aceste cuvinte ale Preasfintitului Varnava se confirma cu exactitate din punct de vedere clinic. Nevrozele starilor obsesive se trateaza considerabil mai greu decat toate celelalte forme nevrotice.

Adeseori ele nu cedeaza la nici un fel de terapie, istovindu-si posesorii cu suferinte grele, omul ramanand lipsit de capacitatea de munca, devenind astfel invalid. Experienta arata ca o autentica vindecare poate veni numai prin harul lui Dumnezeu.

Nevroza starilor obsesive este forma de tulburare nevrotica cu cea mai mare implicare demonica. Altminteri cum se poate aprecia, de exemplu, dorinta invincibila de a-ti spala mainile de cateva zeci de ori inaintea mesei sau de a numara nasturii de la paltoanele trecatorilor intalniti etc…

Insusi termenul medical de obsesie se traduce ca posedare.

Dezvoltarea starilor obsesive poate fi comparata cu dezvoltarea patimii pacatoase.

Momeala este comparabila cu aparitia in constiinta a gandului obsesiv.

Urmeaza un moment esential. Omul ori taie gandul ori incepe sa-l cerceteze. In continuare vine etapa invoirii, atunci cand gandul aparut i se pare omului vrednic de o cercetare mai adanca si de impreuna-vorbire(discutie) cu el.

Etapa urmatoare este robirea. Asta se intampla cand nu omul conduce gandul ce se dezvolta in constiinta, ci gandul il conduce pe el.

Si, in fine, idea obsesiva propriu-zisa, deja suficient de formata si de inradacinata in constiinta. Lucrul cel mai prost este ca omul incepe sa creada in acel gand, iar gandul e de la cel viclean. Si sarmanul suferind se stradiue sa explice pe cale rationalista aceasta "guma de mestecat mintala". Si tot invarte in constiinta acest subiect "obsesiv". Omul nu poate sa inteleaga ca rezolvare a obsesiei nu exista.

Cum sa reactionam la aparitia ideilor obsessive? In primul rand, cu ideile obsesive nu trebuie sa "stam de vorba". Ele se numesc obsesive tocmai pentru ca nu se preteaza niciunei interpretari logice.

Mai exact ele pot fi interpretate dar dupa aceea ele se strecoara iarasi in constiinta, proces care se tot repeta. Natura acestor stari este demonica. Prin urmare, nu trebuie sa discutam cu gandurile de acest fel, ci trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu, cerand de la El ajutor. Numai prin impreuna-lucrarea dintre harul lui Dumnezeu si silinta omului depresiile(a se citi dracii) il lasa pe om in pace.

Regulile de lupta cu starile obsesive sunt: sa nu se dea crezare continutului obsesiei; sa nu se stea de vorba cu gandurile obsesive; sa se cheme Harul lui Dumnezeu (prin rugaciuni, prin Tainele Bisericii).

Se intalnesc la oameni frici de tot felul, a caror provenienta se poate lega de ignoranta religioasa, de neintelegerea esentei sfintei Ortodoxii. Alt fenomen raspandit sunt feluritele superstitii. Fricile de acest fel nu sunt altceva decat un pacat care trebuie spovedit si de care omul trebuie sa se pocaiasca.

Exista idei obsesive si la oamenii bolnavi psihic - de pilda, in schizofrenie. In acest caz, obsesiile sunt in cea mai mare parte urmare a bolii si ele trebuie tratate medicamentos. Desi, fireste, este nevoie si de rugaciune.

Daca bolnavul nu este in stare sa se roage, apropiatii sunt cei ce trebuie sa ia asupra lor osteneala rugaciunii.